Nu am știut niciodată să mănânc singură

Eliza Popa (Iacob) color | Eu sunt Eliza

By Eliza Popa

… nu am știut niciodată să mănânc singură.
Niciodată.
Nici în fapt, nici altcumva.
… de mi-i foame și-s singură, iar acestea sunt aievea, le petrec din mers, repede, cu gândul altundeva… cred că răbdatul de foame îmi este prieten. Și îmi place. Rămân eu cu Dumnezeu mai aproape.
… flămândă… chiar și flămândă tare, nu am știut niciodată să mănânc singură.
Mi-i pe suflet hrana întru tot.
Mi-s la suflet mesele cu toții.
Mă hrănește doar masa dimpreună.
Masa la care mă împart, la care îmi împart bucatele ori puținul. Și o fac cu două mâini.
Apoi, mi-i de lângă inimă așteptatul până văd că jur-împrejurul meu e sătul.

Nu am mâncat niciodată singură și nici nu o voi face.

Îmi voi împărți respirațiile cu ceilalți. Pururea.
Și tot ce am. Și aerul. Și râsul. Și masa. Și timpul. Și iubirea. Și dezmierdarea. Și dorul…
Voi împărți cu două mâini.
… pentru că atunci când dăruiești așa și, mai ales apropiindu-le una de cealaltă, forma mâinilor capătă chipul inimii… iar aceasta e IUBIRE… iar IUBIREA e DUMNEZEU… și bine e la masă cu EL mereu!

… nu am știut niciodată să mănânc singură.

     Eu sunt Eliza și așez masa!
     Poftește, ia loc!